Sari la conținut

Aceste răsaduri sunt fiecare un individ. Avându-și rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer. De altfel în iconografia creștină apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a arborelui-Cruce, unde regăsim în despărțirea primelor două ramuri simbolistica furcii și a reprezentării ei grafice litera "Y" sau a unicului și a dualului. Aceşti stâpli erau din lemn, acoperiţi cu lut şi pictaţi cu un motiv simbolic unghiular-spiral. Sădirea desemnează realitatea colectivă: ea este sădită de Dumnezeu; ea cuprinde plante numeroase; ea umple Raiul.

Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeasi cu măsura coborârii.

Introducere: simbolurile[ modificare modificare sursă ] Cultele orientale păgâne, dar și creștinismul, se folosesc de simboluri și mituri pentru a anima atât trăirile sentimentului religios, cât și credința adoratorilor într-o posibilă comuniune cu Divinitatea. Vom vedea că atât păgânismul, cât și creștinismul vor folosi aceleași simboluri, dar cu funcții și semnificatii specifice fiecărui cult în parte.

Simbolul "V" al Marii Zeiţe, bucraniul-uter şi pieptenele-perie, trei simboluri de regenerare, au fost grupate pentru o amplificare a aplicații de date de siguranță sacre, într-o anumită ordine care s-a păstrat de-a lungul timpului.

Reprezentarea arborelui vieţii în această alcătuire o regăsim pe statuetele antropomorfe feminine descoperite în necropolele aparţinând culturii de epoca bronzului Gârla Mare, în judeţul Mehedinţi, dar şi în Bulgaria, la Orsoia, Montana, iar un arbore al vieţii similar este incizat pe inelul getic descoperit în necropola de la Seimeni. Se pare că transmitea ceva important, pentru că chiar și după ce s-a spart vasul, el nu a aruncat fundul incizat, salvându-l.

Datând copacul vieții este acest simbol - un avertisment, o vrajă, o magie? Nu știm. Grupul de simboluri a transmis mesaje numai celor care puteau înțelege.

În mod evident, am uitat semnificaţia datând copacul vieții simboluri.

datând copacul vieții

Pe dealul mare din apropierea satului Yunacite, în zona orașului Pazardzhik, s-au găsit în jur de 10 vase marcate. Yavor Boyadzhiev - un arheolog al Academiei Bulgare de Științe, care studiază zona de multă vreme, este frustrat. Un astfel de simbol nu a fost găsit pe alte obiecte, deci nu este nici un ornament. Și este incizat foarte atent. Aparent, nu a fost important ca aceasta să fie atractiv, ci doar să fie prezent.

Nicicând această materie nu e lipsită de viaţă, datând copacul vieții măcar când, din raţiuni practice ori ritualice, arborele e tăiat.

În prima versiune a textului Bibliei de la Bucureşti, de lase cuvine a observa că pretutindeni în Geneză cuvântul pom, pe care-l întâlnim în versiunile mai recente, apare ca lemn. Mai precis, în versiunile mai noi, cuvântul lemn, desemnând una dintre primele forme ale Creaţiei lui Dumnezeu, este înlocuit prin pom, de unde şi identitatea lemn-pom sau lemn-arbore datând copacul vieții în oricare dintre textele de circulaţie orală. Filozofii greci ai Antichităţii considerau lemnul a fi materia primă prin excelenţă, iar alchimiştii îl puneau pe acelaşi plan cu eterul primordial quinta essentia datând copacul vieții care Logosul a alcătuit la facerea lumii cele patru substanţe primordiale: pământul, apa, aerul şi focul.

Din această cauză, lemnul ca material fizic are o conotaţie simbolică deosebit datând copacul vieții importantă, întruchipând o calitate spirituală fundamentală, aceea de a fi materia plastică universală. Natural sau cultural, lemnul face parte din existenţa terestră, dar, aşa cum o relevă numeroase mărturii orale şi ritualuri de trecere, şi din cea a lumii de dincolo, a lumii nevăzute, de unde vin nou-născuţii şi unde pleacă cei răposaţi.

datând copacul vieții

Studiind reprezentările "arborelui sacru" în Mesopotamia şi în Elam, Nell Parrot scrie: "Nu există un cult al arborilor însuşi; sub această figuraţie se ascunde întotdeauna o entitate spirituală". Făcând cercetări în acelaşi domeniu, un alt autor ajunge la concluzia că arborele sacru mesopotamian este mai curând un simbol, decât un datând copacul vieții de cult: "Nu este copia unui datând copacul vieții real, mai mult datând copacul vieții mai puţin încărcat cu podoabe, ci o stilizare complet artificială, iar mai degrabă decât un adevărat obiect cultual ne pare a fi un simbol înzestrat cu o mare putere binefăcătoare".

Aceste concluzii, cu uşoare corectări, îşi vor găsi confirmarea şi în alte zone decît Mesopotamia. Aşadar - şi revenim în felul acesta la intuiţiile primare ale sacealităţii vegetaţiei - arborele devine un obiect religios în virtutea puterii lui, în virtutea a ceea ce el manifestă şi care îl depăşeşte. Iar această putere este, la rândul ei, validată de o ontologie: dacă arborele este încărcat cu forţe sacre, aceasta se datorează faptului că e vertical, că se dezvoltă, că îşi pierde frunzele şi le redobândeşte, aşadar că se regenerează "moare" şi "învie" de nenumărate datând copacul vieții [ El devine un arbore sacru în virtutea puterii lui, cu alte cuvinte: deoarece manifestă o realitate extra-umană, care se înfăţişează omului într-o anumită formă, rodeşte şi se regenerează periodic.

datând copacul vieții

Arborele sacru devine simbolic fără să-şi piardă atributele sale formal-concrete palmierul-curmalul la mesopotamieni, datând copacul vieții la scandinavi, Asvattha şi ryagrodha la hinduşi etc. Numai după ce anumite etape mentale au fost depăşite, simbolul se detaşează de formele concrete, devenind schematic şi abstract.

Întâlnim arbori sacri, rituri şi simboluri vegetale în istoria oricărei religii, în tradiţiile datând copacul vieții ale lumii întregi, în metafizicile şi misticile arhaice, ca să nu mai vorbim de iconografie şi arta populară.

Cu alte cuvinte, toţi arborii sacri sunt nu la întâlniri online că se află în Centrul Lumii, iar toţi arborii rituali sau stâlpii, consacraţi înaintea sau în timpul unei ceremonii religioase oarecare, sunt socotiţi ca proiectaţi magic în Centrul Lumii. Asimilarea arborelui ritual cu Arborele Cosmic este şi mai transparentă în şamanismul central şi nord-asiatic. Escaladarea unui astfel de arbore de către şamanul tătar simbolizează urcarea sa la cer.

Arborele şamanic nu e decât o replică a Arborelui Lumii, care se înalţă în mijlocul Universului şi pe al cărui vârf se află Zeul suprem sau zeul solarizat. Un număr considerabil de mituri vorbesc de un arbore, datând copacul vieții o liană, de o funie, de un fir de păianjen sau de o scară care leagă Pămîntul de Cer şi prin mijlocirea cărora anumite fiinţe privilegiate urcă efectiv la cer.

Aceste mituri au, bineînţeles, corespondente rituale - precum arborele şamanic sau stâlpul sacrificatorului vedic. Scara ceremonială joacă şi ea un rol important.

Să ne mulţumim cu cîteva exemple: Polyainos Stratagemata VII, 22 vorbeşte de Kosingas, preot-rege al unor populaţii trace, care-şi ameninţa supuşii că-i va părăsi urcând pe o scară de lemn până la zeiţa Hera; ceea ce probează că o astfel de scară rituală exista şi că se credea că-l putea duce pe preotul-rege până la Cer. Ascensiunea celestă prin urcarea ceremonială a unei scări făcea probabil parte dintr-o iniţiere orfică.

Arborele cosmic reprezintă conceptul mitologic care include în conţinutul lui întregul cosmos figurat sub emblema unui arbore.

  1.  - Если он не знал, что мы его убиваем… Ничего не понятно.
  2. Тогда Стратмор понял, что Грег Хейл должен умереть.

datând copacul vieții Este imaginea globală a lumii şi vieţii redate în formă vegetală, pentru a marca astfel un anumit stadiu de intelecţie mitologică, pe când arborele ceresc este un concept mitologic care se referă la alte coordonate mitopeice.

Arborele ceresc idează numai forţa terestră care sprijină bolta cerească în partea ei centrală locului luat în consideraţie, datând copacul vieții ca acesta să nu se prăbuşească de greutate sau din peste 40 de aplicații de dating unui cataclism. Paralel cu aceste două concepte mitologice a fost creat un al treilea concept, arborele vieţii, care exprimă o singură trăsătură a arborelui cosmic şi a dubletului acestuia care este arborele ceresc.

El simbolizează ideea de tinereţe fără bătrâneţe, de continuitate vitală şi nemurire spirituală. Asupra originii mitice a arborelui vieţii s-au emis mai multe ipoteze, dintre care reţinem două mai importante Prima ipoteză se referă la o ideaţie elaborată în neolitic, în legătură cu marea zeiţă a vegetaţiei.

Pomul vieții

Arborele vieţii este, după această ipoteză, simbolul fertilităţii terestre şi, prin amplificare, al fertilităţii cosmice. A doua ipoteză asupra originii arborelui vieţii se referă tot la epoca neolitică şi susţine că acest concept mitologic, de plantă miraculoasă, este fără vârstă şi gen definit sau are o vârstă respectabilă şi un gen vegetal definit datând copacul vieții, măr, etc. Legătura dintre arborele vieţii şi bucraniu-uter este evidenţiată prin faptul că, uneori, în iconografia asiatică, datând copacul vieții vieţii a fost reprezentat ca o plantă nedefinită ieşind din organul genital al marii zeiţe, iar alteori printr-un arbore ieşit din înfăişarea planturoasă a marii zeiţe.

Marea Zeiţă stând pe un tron, cultura Tisa. Braşov, Com. Racoş, Racoşul de Jos, Piatra Detunată, Pastă grosieră, culoare roşcată, profil arcuit, zvelt, gura evazată, buza rotunjită. Decor: 1. În partea superioară a fiecăruia simbolizând capul au fost identificate aplicaţii în relief, circulare, cu câte o alveolă.

Pomul vieţii din neolitic până în prezent - Seimeni - de la piatra şlefuită la fier

Ars secundar puternic. Piesă întreagă. Imaginea totemului bradului o întâlnim pe o figurină acefală, cu gâtul în coloană, într-o descoperire relativă la epoca neolitică, la Cîrna, în Oltenia. În această imagine bradul este efilat, cu ramurile întoarse în cârcel şi rădăcina în V reduplicat şi paralel.

Pomul vieţii în cea mai veche reprezentare: V-ul Marii Zeiţe, bucraniul-uter şi pieptenele-perie

Se găseşte incizat pe corpul figurinei, lateral, în partea care ar corespunde trunchiului şi şoldurilor, deci în locul altiţei şi al ornamentelor de pe poale. Inciziile au fost interpretate numai ca ornamente. Pentru epoca bronzului Al. Tzigara-Samurcaş a remarcat inciziile de pe o figurină asemănătoare. Şi aceasta reprezintă un bust fără cap, cu un veşmânt similar iei, bogat împodobit.

Pe piept figurina prezintă incizaţi trei brazi efilaţi, cu ramurile normale şi cu rădăcinile în formă de pieptene sau greblă cu cinci dinţi. Iulius Bielz a considerat această brăţară ca având ştampilat pe ea motivul şarpelui policefal.

În realitate, aşa cum s-a remarcat, nu este vorba de un şarpe policefal, ci de o succesiune de motive ale bradului. În această figurare bradul a fost redat cu o rădăcină în triunghi isoscel şi cu o terminaţie mediană dispusă pe axa trunchiului. O formă mai evoluată a monumentului este coloana cerului.

Evoluţia ei se remarcă atât prin stilizare când fitomorfă, când antropomorfăcât şi prin ornamentarea cu motive decorative cosmogonice. Din conceptul primar al stâlpului cerului ca monument arhaic creat în ambianţa mitologică a perioadei primitive, începând din epoca neolitică încoace, datând copacul vieții transmis derivatele şi substitutele monumentare ale stâlpilor cerului, care au transgresat pe planul cosmogoniei mitice pe acela al teogoniei şi antropogoniei mitice.

Cronologia relativă a figurărilor şi materialelor referitoare la coloana cerului: sursa foto: Coloana Cerului, Romulus Vulcănescu Cele mai vechi documente arheologice atestă prezenţa coloanei cerului în Anton Niţu a descoperit, descris şi interpretat reprezentarea altarului cu două coloane ale cerului pe fundul unui vas de lut neoeneolitic de la Turdaş din Transilvania.

Descoperirea lui ţine de cultura Turdaş, care este superioară sub raport tehnic şi decorativ culturilor anterioare. ÎnVladimir Dumitrescu a scos în evidenţă în săpăturile staţiei-tell de la Căscioarele pe Dunăre un centru de cult pentru toate comunităţile tribale din jur, în mijlocul căruia se afla un edificiu-sanctuar într-un nivel Boian-Spanţov, în care au fost găsite resturile a două coloane de lut pictate.

Datând copacul vieții mai mare din aceste coloane de lut, înaltă de circa 2 m, goală în interior, cu peretele gros de 9,10 cm, îl face pe descoperitor "să creadă că a fost modelată în jurul trunchiului unui arbore bine curăţat.

Cum însă nu s-a găsit nici o urmă de cărbune, nici în interiorul mai bine conservat, nici la extremităţile coloanei, pare probabil că, după ce coloana a fost uscată şi înainte de a fi instalată Această coloană posedă un decor bicromatic în alb-gălbui şi roşu-închis, cu "motivul spiralei fugitive continue", motiv întâlnit adesea pe "ceramica pietară eneolitică din sud-estul Europei şi, adesea, pe ceramica culturilor Cucuteni şi Gumelniţa".

Cea de-a doua coloană, mai mică, prezintă aceleaşi trăsături caracteristice ca şi prima.

datând copacul vieții

Ambele coloane se găseau încadrate între două rânduri de stâlpi, şapte la număr, ale căror resturi carbonizate s-au găsit în săpături. Pentru Vladimir Dumitrescu, ambele coloane de lut prezentau o importanţă deosebită pentru studiul vieţii spirituale a triburilor de acum de ani în urmă.

datând copacul vieții

Ele nu îndeplineau o funcţiune arhitectonică, ci erau obiecte de cult. Îndeosbi coloana mare avea o destinaţie magico-mitologică: "Stâlpii de lemn din jurul ei constituiau scheletul unui fel de baldachin sau paravan dublu, în interiorul căruia coloana era la adăpost de privirile indiscrete ale adoratorilor".

Coloana mică făcea parte, alături de coloana mare, din acelaşi ansamblu destinat cultului coloanei. Între cele două coloane s-a exhumat în subsol un schelet, pe care Vladimir Dumitrescu îl pune în legătură cu "unele practici de cult, poate cu ocazia construcţiei însăşi a datând copacul vieții.

La Căscioarele [ Datând copacul vieții stâpli erau din lemn, acoperiţi cu lut şi pictaţi cu un motiv simbolic unghiular-spiral. Pereţii erau decoraţi cu ovale roşii, cercuri concentrice şi spirale. Toate aceste motive sunt asociate regenerării. Prezenţa acestor stâlpi sau coloane este de un interes deosebit, deoarece trebuie să fi simbolizat arborele vieţii. Coloana vieţii poate fi o plantă, un arbore ori un dating rapid site-ul marea britanie metamorfozat în coloană, cum este cazul sanctuarului de la Căscioarele, un şarpe sau un falus în erecţie ori, într-un mod asemănător, o stalagmită ţâşnind misterios într-o peşteră.

O formă derivată şi nouă a acestora au fost aşa-zisele "troiţe arborescente", alcătuite din arbori relativ descoronaţi.