Sari la conținut

Bunicul şi bunica dinspre mama sunt înmormântaţi la [cimitirul evreiesc] Filantropia, nu ştiu când au murit [cândva după al doilea război mondial]. Am luat-o de braţ şi am adus-o ca să se aşeze pe fotoliu, ca să continue să-şi citească romanul. Cumpărase chiar şi alimente şi alte provizii pentru supraviețuire. La piaţa se ducea mama cu o bucătăreasă, pe care o aveam angajată şi care vedea de casă, dar nu prea mergeau la piaţă.

Amintiri din copilărie Pe bunicii din partea tatălui, Aizic şi Ernestina Marcussohn, i-am cunoscut prea puţin din spusele lui tata. Au trăit şi au murit la Iaşi. Nu ştiu ce profesiune avea bunicul patern, bunica paternă de asemenea vag îmi aduc aminte de ea.

I-am cunoscut pe aceştia la Iaşi cu ocazia primului război mondial, când familia mea, ca atâţia bucureşteni, s-a refugiat la Iaşi, Bucureştiul fiind ocupat de trupele germane [între noiembrie - noiembrie ].

Ţin minte că o dată când mama lipsea de acasă, bunicul mi-a dat să beau ţuică şi m-am îmbătat, am căzut sub masă. Mama a venit din oraş, m-a găsit dormind sub masă şi i-a făcut un scandal nemaipomenit lui bunicul, de ce mi-a dat să beau.

Eram aşa de mic încât cu capul mă lovisem de masă. Eram înalt cât masa. Tata avea doi fraţi şi o băiatul evreu datând o fată non-evreiască pe care nu i-am cunoscut, nu i-am văzut niciodată. Au trăit toată viaţa la Iaşi. Pe fraţii lui îi chema unul Heinrich şi pe celălalt Lazăr Marcussohn. Nici nu ştiu dacă avea o soră, cred că avea o soră. Tata s-a născut la Iaşi în A făcut studii la Viena, Liceul comercial. Era un bărbat înalt, chipeş.

Era un om foarte blând şi eu sunt bucuros că semăn cu el, am moştenit fenotipul lui, statura şi firea lui. Se ocupa de noi, şi ne iubea într-un mod mai inteligent decât ne iubea mama, fiindcă era mai inteligent, mai cultivat. Nu mă certa niciodată, de bătaie nici vorbă nu poate fi. Era iubitor de literatură, citea nemţeşte, avea o bibliotecă germană.

Era abonat şi la presa românească şi la presa evreiască. Apare la Bucureşti între şicu întreruperi. Apare la Iaşi, săptămânal înşi, cu întreruperi, la Bucureşti, zilnic între şi Iată o întâmplare pe care mi-o amintesc. Tata îmi cumpărase un miel, un miel negru cu care mă jucam eu. Şi într-o zi plimbându-mă eu băiatul evreu datând o fată non-evreiască tata prin curtea cea mare, nu văd mielul.

Hai cu mine să îţi arăt eu! Tata era contabil, comerciant în Bucureşti. Nu era religios. Avea afacerea lui, vindea aparate de sudură, carbid, dar nu avea firmă, nu avea un nume. A lucrat un timp cu Filip Weisselberg, cumnatul lui şi după ce părinţii mei au divorţat [înainte de al doilea război mondial, în anii ], şi-a cumpărat casă în alt cartier şi acolo a continuat să se ocupe cu comerţul de aparate de sudură.

Tata a murit la Bucureşti în anii Bunicul din partea mamei, Isac Weisselberg, cred că s-a născut in în Târgu Neamţ, dar nu titanfall nu funcționează sigur. A trăit în localităţile unde şi-a făcut copiii, la Huşi, apoi cei mai mici s-au născut la Bucureşti.

A fost negustor, engrosist de vinuri. Bunicii erau deişti, erau credincioşi. Deişti erau şi părinţii mei dar nu erau credincioşi. Despre bunica din partea mamei, Frederica Weisselberg mi-a aduc aminte că la adânci bătrâneţi avea părul negru, nu încărunţise. Ne iubea şi pe mine şi pe fratele meu, Octav, stătea de vorbă cu noi.

care este oprah winfrey datând acum

Nu ieşea din casă, nu mergea în oraş şi se îmbrăca modest. Am crescut în casa bunicilor materni, acolo am copilărit. Primele amintiri sunt din timpul primului război mondial, când aveam trei-patru ani.

Îmi amintesc că armata germană se încartiruise printre altele şi în casa noastră.

browse the website in

Şi mama, care ştia puţin nemţeşte, mi-a spus că înseamnă linişte. L-au lovit pe bunicul cu patul armei în cap, eu nu am văzut scena asta, dar îmi aduc aminte pe urmă că l-am văzut pe bunicul cu capul însângerat, cu sângele şiroindu-i pe chelie şi [apoi] venea zilnic o soră medicală şi îi pansa rana.

Tata nu era acasă, era plecat, nu ştiu unde, poate la Iaşi. Acasă eram eu cu mama, cu o soră a mamei şi cu bunicul meu. Ne-am împăcat bine cu ostaşii germani, care ne ocupaseră locuinţa. Mi-aduc aminte şi astăzi cum stăteau rezemaţi de perete cu căştile lor în cap şi cântau cât îi ţinea gura.

Îmi amintesc cântecele lor, cântece populare germane, naive, copilăreşti, pe care le cântau pe vremea aceea. De la ei am învăţat primele cuvinte germane. Şi îmi amintesc trupele române cum măşăluiau pe Şoseaua Viilor spre centrul oraşului.

Bunicul şi bunica dinspre mama sunt înmormântaţi la [cimitirul evreiesc] Filantropia, nu ştiu când au murit [cândva după al doilea război mondial]. Familia mea Bunicul matern a avut 16 copii, dintre care au trăit până la vârsta adultă numai 7, trei băieţi şi patru fete: Sabina, Filip, Raşela, Evelina mamaVictor, Neuman şi Lucia.

I-am cunoscut mai bine, erau la Bucureşti, afară de Raşela, pe care am cunoscut-o şi care a locuit la Botoşani. Cea mare, Sabina Michell [născută Weisselberg], a locuit în Bucureşti.

Era casnică. Soţul ei se numea Iosef Michell. Au avut o fată care a murit la 16 ani, Laureta [diminutiv de la Laura]. Filip Weisselberg era negustor, om de afaceri, iar soţia, Rebeca Weisselberg era farmacistă. Nu au băiatul evreu datând o fată non-evreiască copii.

Vindeau şi aparate de sudură, carbid, care folosea la sudura autogenă ş. Raşela Goldschläger [născută Weisselberg] a fost casnică şi a locuit la Botoşani. Nu a avut copii. Victor Weisselberg era avocat, iar soţia lui, Adela Weisselberg, era dactilografă la o firmă. N-au avut copii.

18 dating 16 marea britanie

Neuman Weisselberg era inginer chimist la Universitatea din Zurich iar soţia lui, Stephanie Weisselberg, trăieşte. În luna aprilie [] face de ani.

Au doi băieţi, verii mei: Mircea Weisselberg, inginer şi Isac Weisselberg, inginer.

Ambii locuiesc la Haifa. Mama lor locuieşte în Tel Aviv, la un cămin de bătrâni.

un protocol privat de potrivire

Ultima fată, este Lucia Issersohn [născută Weisselberg]. Soţul ei, Herman Isersohn, era de profesiune medic.

Au avut o fată, Lauretta, după cea care a murit. Lauretta este medic în Canada. Mama, Eveline Marcussohn [născută Weisselberg], s-a născut la Huşi în Avea câteva clase de liceu.

În ultimul deceniu al secolului XX, orice critică la adresa poporului evreu, a religiei sale sau a statului Israel este considerată cea mai cumplită crimă morală. O dată ce un om primeşte acest calificativ, adevărat sau nu, nimic nu-l mai poate exonera de vina pe care mass-media o echivalează cu păcatul suprem. Prin urmare, irecuperabil cum sunt, am libertatea de a scrie şi a vorbi deschis despre un tabu pe care puțin îndrăznesc să-l abordeze. Nu sunt antisemit şi resping acest epitet.

Nu era o persoană religioasă. Era o femeie destul de simplă, ştia puţină franceză.

dating sfaturi după o ruptură

Bunicul i-a dat numai pe băieţi la şcoală [la facultate]. Pe unul din băieţi l-a făcut chimist, pe alt băiat l-a făcut avocat, pe altul l-a făcut contabil, dar pe fete nu le-a dat la şcoală.

Fetele erau dispreţuite. Bărbaţii conduc, iar femeile şi în sinagogă stau despărţite. Mama a fost casnică.

  • Dating online când ar trebui să o întreb
  • Bangla natok se întâlnește rapid
  • Gavril Marcuson | primariamalini.ro
  • DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer
  • (PDF) Antisemitismul Universitar Romanesc | Lucian Nastasa Kovacs - primariamalini.ro

Ne iubea în felul ei, avea grijă de noi, ne hrănea şi noi nu eram pretenţioşi la mâncare. Era blândă, uneori se mai şi supăra, dar nu ne bătea.

Nici eu nici fratele meu n-am suferit bătaie. Fratele meu, Octav Marcussohn, este mai mic decât mine cu 9 ani. E născut înla Bucureşti.

Search form

Eu îl învăţam, glumeam cu el, îl duceam la plimbări pe străzi. Să vezi că o să-ţi placă! Şi-i plăcea şi lui şi îi arătam casele, treceam pe lângă simigerie, îi cumpăram un covrig cu susan, ca un frate mai mare, sigur.

Băiatul evreu datând o fată non-evreiască amintesc de strada Cazărmii, unde iarna era derdeluş şi mă duceam cu săniuţa. Aveam relaţii apropiate, deşi gândeam diferit.

Казалось, на директора его слова не произвели впечатления.

Eu eram de stânga şi el era de dreapta, dar nu ne luam de păr. El gândea altfel, era antisovietic, sionist. A făcut Facultatea de Matematici din Bucureşti. A fost un student foarte bun. El împreună cu alt coleg al lui, Halanai, un evreu spaniol [sefard], au fost băiatul evreu datând o fată non-evreiască de promoţie şi Ministerul Învăţământului a vrut să-l trimită la Moscova pentru doctorat. El s-a speriat atât de tare, încât a fugit în Israel, prin anii Acum este pensionar la Tel Aviv.

  • Udaipur dating site
  • Iazul de argint datând
  • Evrei NTLR - Fiul, superior îngerilor - În trecut, - Bible Gateway

În România n-a avut serviciu, iar în Israel a fost profesor de matematică la o şcoală. E de multă vreme pensionar. Nu are copii, nu a fost niciodată căsătorit. Îmi trimite scrisori admirabile, dar nu mă iartă că am fost de stânga, nici până astăzi.

Dar mă iubeşte. Am scrisorile lui, scrisori foarte inteligente. E atât de cultivat, mai ştie şi altceva decât matematică! N-am făcut un secret din faptul că am un frate în Israel. Au fost înţelegători oamenii cu care am lucrat. Copilâria mea Mă numesc Gavril Marcuson [simplificat din Marcussohn în ]. M-am născut în Bucureşti, la 28 octombrieîn casa bunicului matern, o casă veche de pe Şoseaua Viilor din Bucureşti, care pe atunci era la marginea oraşului, dar astăzi este într-un cartier semi-central, pentru că s-a construit foarte mult.

Antisemitismul Universitar Romanesc

Ne-am schimbat locuinţa pentru o casă mai arătoasă din strada Uranus, fosta casă a celui mai bogat om din mahalaua Dealul Spirii, Niţă Stere. Era o casă foarte frumoasă, cu sobe de cărămidă, cu gaz aerian. Casa în interior era făcută din camere mari şi înalte.