Sari la conținut

Într-un episod în care ironia se întâlneşte cu judecata etică şi 14 istorică, fiica lui Cromwell îşi întreabă tatăl dacă poate să îşi aleagă soţul. Nici o casă fără chipul lui Arsenie Boca! Pustia nimicniciei? Dacă vrei să explici tot ce ai simţit, ce ai vrut să spui când te-ai decis pentru acel cuvânt, ar trebui să scrii o carte. Odată ieşiţi din bârlog, ne decepţionează scena politică românească, dar ne mulţumim cu faptul că suntem în apropierea teatrelor, a muzeelor şi a locurilor pe unde am copilărit, am învăţat şi am aflat rosturile vieţii.

Dacă are cărţi în limba română, el va trebui să solicite sprijinul celor cu influenţă în rândul comunităţilor româneşti biserica română, asociaţiile româneşti sau institutele culturale din diaspora. Dacă are cărţi scrise sau traduse, în limba locului, engleza în cazul de faţă, provocarea este mult mai mare, întrucât se pune problema, destul de dificilă, a accesului la reţele de distribuţie americane, care funcţionează pe criterii strict comerciale, preferinţa lor fiind produsele caselor de editură consacrate.

dating watawat ng pilipine dating tipi hinduși

În acest sens, nu cred că un autor român stabilit la New Site-ul asiatic de dating nyc ar avea o şansă sporită faţă de cel care locuieşte permanent la Cluj, la Bucureşti, sau în orice alt oraş din ţară.

Aţi abordat critica şi istoria literară ca prizonier al dorului sau ca profesionist al adevărului? Aş spune că pentru un scriitor român trăitor în afara ţării dorul rămâne factorul determinant, chiar dacă participați un loc de muncă onu de a rămâne un profesionist al adevărului e caracteristica definitorie a autorului.

Căutarea adevărului, oricât de riguroasă ar fi metoda, lasă loc pentru subiectivitate, iar domeniul criticii şi istoriei literare este unul care excelează prin numeroase abateri de la regulă.

Înam publicat la editura Vestala din Bucureşti un volum de Scriitori americani contemporani, din dorinţa de a oferi cititorilor români o privire asupra autorilor americani la modă la acea epocă. Vorbind de dor, doar la un an după aceea, am realizat un volum dedicat unor scriitori români stabiliţi în marea metropolă americană, Scriitori români la New York editura Vestala, Bucureşti,care au continuat să scrie în româneşte.

Prezenţi în volum sunt Nina Cassian, Mircea M. Sub rezerva că vorbim despre un proiect strict individual, aş putea spune că am încercat o apropiere între cele două literaturi.

La altă scară şi la nivel instituţional, punţile de legătură între cultura română şi cea americană la care vă referiţi există. Din păcate, dating watawat ng pilipine favorizează partea americană, prin numeroasele traduceri din autorii americani, care s-au publicat şi continuă să se publice în mod disproporţionat faţă de cele româneşti.

Nu există nici contactul direct între scriitorimea americană şi cea română, astfel încât construirea punţilor culturale americano-române rămâne un deziderat demn de realizat. S-au reaşezat, învalorile culturii române, despre care scriaţi, principial, în ? Există sau nu repere ale universalităţii ei sau totul este un joc de imagine ocultă?

Şi acum, încultura românească suferă o mare nedreptate prin îngrădirea ei într-un spaţiu restrâns în conştiinţa culturală universală. Opera acestor români de seamă constituie reperele universalităţii culturii româneşti. Aceste repere există şi nu are rost, cred, să recurgem la explicaţii prin jocurile oculte imaginate de cei mari şi puternici.

Nu este rolul meu de a stabili vinovaţii pentru actuala stare precară din cultura românească. Poate fi vorba de politica inconştientă a forurilor guvernamentale sau de dating watawat ng pilipine plac şi amatorismul responsabililor din cultură. Referindu-mă la domeniul literaturii şi al criticii literare, îmi exprim speranţa că noua generaţie de critici va repune în drepturile lor legitime pe cei care au fost nedreptăţiti de vechea gardă culturală.

Mă rezum la un singur exemplu: Paul Goma. Cărţile diasporei sunt extrem de puţin comentate în publicistica literară. Există un alt criteriu de distingere între valoare şi non-valoare? Nu numai că sunt extrem de puţin comentate, dar, când se întâmplă să fie, acestea sunt pur şi simplu desfinţate.

Nu voi detalia aici propriami experienţă, deoarece nu este singura. Au păţit-o şi alţii. Analiza creaţiilor autorilor din diaspora este atât de arbitrară, încât nu-ţi dai seama dacă e vorba de rea-voinţă, de aroganţă sau pur şi simplu lipsă de probitate profesională.

O explicaţie ar fi inabilitatea sau incapacitatea criticii autohtone de a înţelege mesajul celor care şi-au destăinuit existenţa, de multe ori precară, printre străini.

Un reflex al lozincii voi nu aţi mâncat salam dating watawat ng pilipine soia, prin care concurenţa autorilor diasporeni este redusă la statutul de non-valoare. Regretabil este faptul că această abordare este încurajată de critici ale căror penibile canoane sau liste de cărţi care nu folosesc la nimic sunt ei însuşi, cu tot statutul lor consacrat, practicieni neloiali ai meseriei de evaluatori ai operelor literare. De aici şi dificultatea de a recurge la alte criterii atâta timp cât aceşti critici deţin monopolul evaluărilor literare.

Acceptând că adevărul este la fel de inaccesibil ca adevărata culoare a soarelui, credeţi că mai este relevantă dezgroparea morţilor epocii totalitare? Cât timp va putea evolua literatura română întoarsă cu faţa spre trecut?

Adevărata culoare a soarelui este greu de stabilit, potrivit spuselor lui Ion, personajul principal din Aruncă pâinea ta pe ape, datorită imposibilităţii de a privi direct la soare cu ochii neprotejaţi. Doar cu ajutorul filtrelor, cu ochelari de soare etc. Aşa şi cu privirea la epoca comunist-totalitară - o pagină neagră în istoria românească.

Din cauza falsificării evenimentelor din decembrienu se poate ori nu se doreşte stabilirea cu precizie a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat atunci. Cu toată conotaţia negativă a dezgropării morţilor, acţiunea ar trebui să continue. Până nu vom afla întregul adevăr, nu vom avea linişte. Va trebui să stăm cu faţa întoarsă spre trecut, cel puţin spre cel apropiat. Personal, nu sunt sigur că faţa întoarsă spre trecut ar constitui vreun impediment în evoluţia literaturii române.

De altfel, nu prea am observat o preocupare atentă a literaturii pe această temă, aşa cum se întâmplă în aria sudiilor sociale ori în cea a jurnalisticii. De ce toate drumurile întoarcerii sunt mult mai dificile, mai dramatice decât ale plecărilor? Aveţi o explicaţie personală? Plecările - referindu-ne la cei care au plecat fugit, evadat, emigrat în perioada comunistă - erau clar motivate de dorinţa de a o rupe cu sistemul totalitar comunist.

În marea lor majoritate, cei care au plecat au renunţat cu bună-ştiinţă la locurile natale, chiar dacă ştiau că exilul le rezervă o experienţă dură, pe plan afectiv şi material. Întoarcerea definitivă - posibilă doar după Decembrie presupune o reacomodare în spaţiul autohton, poate la fel de dificilă.

În afară de coordonata puternic nostalgică care nu s-a atenuat deloc în străinătateexpatriatul nu prea are motive să fie optimist. Spaţiul natal nu-i poate oferi încă amenităţile, confortul ori pluritatea de drepturi economice şi sociale cu care s-a 9 10 obişnuit în ambientul străin.

Cu toate acestea, numărul celor care se întorc acasă este în continuă creştere. Personal, mă gândesc să petrec cât mai mult timp acasă, la Bucureşti. Faţă cu digitalizarea excesivă cum vedeţi, în viitorul previzibil, evoluţia îndeletnicirii cititului în varianta argheziană a cărţii răzvrătite? Cartea răzvrătită va rămâne răzvrătită. Cartea tipărită nu va dispărea niciodată.

Digitalizarea nu este decât o facilitare a cercetării a ceea ce s-a creat şi s-a tipărit de-a lungul timpului. Avantajul accesului instantaneu la text, la informaţie, nu poate fi negat şi, din acest punct de vedere, nu există cale întoarsă.

Mai este şi portabilitatea textelor, a operelor literare. În ziua de azi, poţi căra o bibliotecă de sute de volume pe propriul portabil. Cititul, chiar şi pe suport electronic, din scopuri practice, va continua, însă plăcerea cea mare - cel puţin pentru unii dintre noi - va rămâne răsfoirea unei cărţi tradiţionale.

Cât de greu este să recuperezi o absenţă? Dacă prin absenţă vă referiţi la absenţa de acasă, atunci absenţa e practic imposibil de recuperat. Zecii de ani trăiţi în afara ţării vor rămâne o existenţă străină care, cu puţine excepţii, va putea fi echivalată - pentru recuperare - cu trăirea de acasă. Cum se vede astăzi România, să zicem, din clădirea Naţiunilor Unite unde aţi fost mai mulţi ani corespondent? Organizaţia Naţiunilor Unite este un club al elitelor diplomatice din statele membre.

Ca atare, reprezentanţii diferitelor ţări vor şti să dea un răspuns diplomatic dacă îi întrebi despre Dating watawat ng pilipine. Pentru cei care au fost la post sau în vreo misiune în România, aprecierile se extind la frumuseţea peisajului, la oameni şi la faptul că lucrurile s-au mai schimbat în bine. În ceea ce mă priveşte, am putut urmări jocurile politice, coordonate cu precădere de marile puteri, foarte interesate să nu cedeze nimic din supremaţia pe care şi-au asigurat-o cu ajutorul naivităţii celor mulţi şi mici.

Odată ieşit din cutia de chibrituri cum e poreclită clădirea Secretariatului ONUimaginea României revine la stereotipiile dictate de media americană: situaţia copiilor din orfelinate, implicarea în reţelele de falsificare a cardurilor bancare şi alte asemenea.

Nimic despre tinerii români care fac figură frumoasă pe la universităţile americane, în Silicon Valley dating watawat ng pilipine pe la clinicile medicale specializate. Dar din apartamentul confortabil în care locuiţi acum, vecin cu bătrânul Cişmigiu? Fireşte, imaginea este una liniştitoare. Eu şi soţia, Anca, ne simţim acasă fără ghilimele! Ne vedem cu colegii de la Lazăr, liceul care se află în colţul Cişmigiului. Ne întâlnim cu prietenii şi cu ce ne-a mai rămas din rude.

Grădina Dating watawat ng pilipine rămâne reperul nostru de domiciliu calm, plăcut şi reconfortant, cozy, cum s-ar spune la americani. Ne-a fost foarte greu să găsim un echivalent, care să ne facă să uităm ambianţa de acasă. Odată ieşiţi din bârlog, ne decepţionează scena politică românească, dar ne mulţumim cu faptul că suntem în apropierea teatrelor, a muzeelor şi a locurilor pe unde am copilărit, am învăţat şi am aflat rosturile vieţii.

După patru decenii de comunism şi alte două de tranziţie post-colonială, când credeţi că vom putea face ordine, în sfârşit, în sufletele noastre? Şi, mai ales, cum? Perioada comunistă a făcut un rău imens României.

Andreea Esca şi Sergiu Matei, la Gala de decernare a International Emmy Awards | primariamalini.ro

Ruperea cu trecutul totalitar-comunist, dorită de cei care au ieşit în stradă în zilele fierbinţi ale sfârşitului de Decembriea fost sabotată în mod repetat de auto- proclamaţii emanaţi ai revoltei anticeauşiste pe motiv că s-a strigat Jos Ceauşescu, nu şi Jos comunismul.

Ordine în sufletele noastre se va face numai după ce în România vor domni democraţia şi statul de drept, iar nivelul de trai va fi comparabil cu cel al democraţiilor consacrate.

În prezent, România se situează la coada Uniunii Europene, de parcă ar face parte din grupul statelor din Lumea a Treia. Libertăţile dobândite după căderea lui Ceauşescu nici nu mai contează: pe prim loc situându-se înavuţirea prin fraudă, corupţie şi manipulare politică. Sărăcia domină într-o ţară în care munţii aur poartă. Va trebui mult timp să vină şi vremuri mai bune, şi există speranţa că noile generaţii vor forţa schimbarea de mentalitate atât de necesară regenerării societăţii româneşti.

dating watawat ng pilipine arya vysya

După experienţa de-o viaţă a înstrăinării, puteţi da o definiţie personală a libertăţii? Trăiesc de aproape 40 de ani în Statele Unite, modelul încă acceptat al democraţiei şi libertăţii. Am găsit acolo libertatea de gândire, de opinie, de mişcare şi, cu multă muncă, libertatea financiară. Nu am întâlnit nicio piedică în tot ce am întreprins.

dating watawat ng pilipine hypebeast dating

Pe plan strict personal aş defini libertatea ca un cumul al propriilor mele împliniri. Ţara este o sclipire, a spus G. Ce puteţi adăuga acestei superbe definiţii? Cum putem aşeza vremelnicia noastră în eternitatea de lumină a unui cuvânt?

În general, nu prea ai ce adăuga la sentinţele date de marile personalităţi ale culturii universale. Mai ales când vin de la un maestru al ermetismului. Le apreciezi şi le însuşeşti ca atare. Pentru Ungaretti, eternul girovago hoinar în căutarea unui paese innocente şi al unei terra promessa, imaginea ţării ca o sclipire este cât se poate de adecvată.

Aşa cum poate fi privită şi propria noastră existenţă - o vremelnicie, cum o numiţi chiar dumneavoastră, scintilând în succesivele generaţii.

Ang Watawat ng Pilipinas

Vieru parcă ar fi un poet din alte vremuri şi din altă lume, departe de cotidianul nostru trepidant, chiar şi de secolul nostru tehnologizat. Străină de şcolile noi, de imitaţiile şi experimentele postmoderniste e această lirică. Rădăcinile ei sunt adânci ele provin din bogatul folclor românesc, din tristele cântece populare doinele, din neîntrecuta baladă Mioriţa, din poezia ultimului mare romantic european, Mihai Eminescu. Primele teme, motive şi personaje pământul, meleagurile natale, codrul, femeia, mama, copacul, trandafirul, frunza verde, piatra, norul, lacrima rămân pentru totdeauna în poezia acestui poet.

Şi se poate spune că personajul mamei este dominant. Mama ca simbol al vieţii, a tot ce e adevărat, pur şi sfânt. Cântecul mamei Spus la modul cel mai general: Grigore Vieru este un tipic poet al satului. Lumea care îl înconjoară Basarabia cu câmpiile ei deluroase, Prutul, păşunile, codrii seculari, viile şi livezile, toate aceastea în mare măsură influenţează starea psihologică şi emoţională a eroului său liric. Şi el în permanenţă îşi căuta sprijinul în acest drag sufletului dating watawat ng pilipine univers.

Colegiul National Mihai Eminescu Botosani

Da, sentimentul filial al poetului cuprinde nu numai casa părintească şi plaiul natal, ci şi întreaga ţară şi întregul Pământ. Autor profund intuitiv, Vieru nu a creat o poezie filozofică, ci o poezie a folozofiei vieţii.

Versuri în care descoperim acel minunat şi imposibil de tradus nu numai în limba bulgară, dar şi în celelalte limbi străine, cuvântul românesc: dor, care poate fi tradus aproximativ ca durere, jale, dorinţă, alean, iubire. Un univers poetic, cu o forţă uimitoare de închegare interioară a temelor, motivelor, personajelor şi a mijloacelor artistice de exprimare. Vieru a fost prea frământat şi de ideea morţii.

Trup şi suflet pentru culori… în…lumea peste un mileniu Clasele a V-a realizeazăun colaj de picturidespre pace şidespreviitorulomenirii. Acţiunecoordonatăde d-neleprofesoareTimingeriuMihaelaşiZamfirescuVioleta. Ce este toleranţa? Atributul umanităţii. E momentul ca omenirea săînceteze a se autoamăgi, săse trezească, să-şideaseamacăsinguraproblemăa omeniriiestelipsa de dragoste.

El a poetizat moartea. Simţea legătura dialectică, inevitabilă şi veşnică, între Moarte şi Viaţă. Însă în poezia sa, el a rămas în mare măsură captivat de iubire. Ea străbate, ca un fir roşu, întreaga sa operă. Dating watawat ng pilipine Orfeu şi Hristos.

Om curat, lipsit de şiretenie, cu o aură de copil, Vieru a scris şi multe versuri şi cântece pentru copii. A întocmit şi un minunat Abecedar, 11 cu care copiii din Moldova Basarabia, sovietizată şi rusificată cu forţa, să înveţe limba română maternă.

Copilărescul expresiei, acolo unde realul se transformă în fabulos, e rodul spiritului luminos al unui poet, care a cunoscut şi binele şi răul, dar l-a depăşit pe cel de-al doilea prin puterea frumuseţii şi armoniei, în care îşi găsea sprijinul.

În lumea literară a Moldovei, această provincie română înrobită de două ori de ruşi, care a trecut prin nenumărate suferinţe şi a cărei nefericit destin istoric aminteşte de Macedonia noastrăVieru, la începutul anilor şaizeci nu a profitat de concesiile acordate tinereţii. Primele sale versuri au produs o impresie puternică prin felul său caracteristic, romantic, de a percepe lumea. În versurile sale târzii predomină tragismul confesiunii, provocat de întrebarea: de ce viaţa e aşa cum e?

Pentru Grigore Vieru poezia n-a fost numai iubire şi bucurie, ci şi o durere îmblânzită. Mai ales în perioada eliberării patriei sale de sub puterea Kremlinului. În această luptă politică tumultuoasă s-a implicat activ şi el, cel mai popular poet al Moldovei.

Ca oricare adevărat poet popular, el nu putea să stea departe de poporul său. Autorul cărţilor: Carte nouă despre operă, în 2 vol. Luigi Pirandello, Jean-Paul Sartre şi alţii, traducător şi autor de librete de operă, studii critice, recenzii, opinii şi articole tematice din presa periodică.

Membru dating watawat ng pilipine PEN- Bulgaria 12 Biografia cărturarului Serafim Duicu ar fi pierdut fără cuprinderea publicisticii sale în volum, pentru că, risipită prin diverse publicaţii din ţară, ea nu putea să pună în evidenţă dimensiunea reală a unei activităţi plină de fervoare şi de consistenţă. Serafim Duicu a cercetat nu doar Feţele cuvântului, ci şi ale istoriei noastre generatoare de cultură. Euripide un modern printre clasici, Paralaxe critice, Ochi de veghe şi Formele neliniştii sunt volumele apărute postum, printr-o muncă plină de tenacitate şi responsabilitate a prof.

Valerica Duicu, care şi-a asumat misiunea nobilă de a continua, măcar într-o latură a sa, o activitate întreruptă nedrept, prea devreme, în plină putere creatoare şi la vârsta deplinei maturităţi a celui care a readus în actualitate şi în limpezime opera celor trei mari corifei ai Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, Samuil Micu Klein, Petru Maior.

Cărţile postume au reliefat multiplele faţete ale unui angajament cultural raportat atât la datoriile faţă de trecut cât şi faţă de prezent, în dinamica şi diversitatea sa. Cu siguranţă, Serafim Duicu a putut mai bine percepe, înţelege, judeca actualitatea literară, cunoscând în profunzimea sa iluminările culturale româneşti ale unui veac aşezat ca temelie la devenirea noastră. Recuperarea operei sale postume şi readucerea ei la vedere a fost o muncă dificilă, tocmai prin risipirea ei în largul publicisticii culturale, între reviste de prim rang şi gazete, cotidiene locale, nu doar cu circulaţie geografică restrânsă, dar şi în tiraje care au îngrădit audienţa.

Ceea ce este remarcabil însă la Serafim Duicu e că nu a coborât niciodată ştacheta. Indiferent de calibrul publicaţiei la care a colaborat, a rămas fidel principiilor de moralitate critică şi de exigenţă. E foarte exact diagnosticul îngrijitorului de ediţie, prof.

Valerica Duicu: Volumul de faţă poate fi considerat o biografie spirituală cât de cât revelatoare pentru militantismul lui Serafim Duicu, pentru îndrăzneala şi frumuseţea gândurilor, pentru nobleţea spirituală, pentru curajul lui de a spune întotdeauna adevărul. Acestea sunt dating watawat ng pilipine unei ghid pentru a întâlni o femeie neagră în lumea literară a lui Serafim Duicu, care a stat deoparte şi departe de mişcările din dating watawat ng pilipine vieţii literare, rămânând cu credinţă şi statornicie în prieteniile sale literare, mai degrabă indiferent la inamiciţii sau atacuri ale unor frustraţi şi resentimentari, deşi verbul lui, atunci când s-a angajat în polemică, a fost tăios, aspru, necruţător, ceea ce a şi întreţinut adversităţi, cei drept, de neluat în seamă, tocmai prin evidenţa unei ipocrite manipulări de opine.

Feţele cuvântului se vrea integratoare, încheind aproape în totalitate restituirea operei lui Serafim Duicu. Îngrijitoarea ediţiei, prof. Valerica Duicu, a optat pentru această formulă, larg cuprinzătoare, într-un volum masiv, deşi fiecare capitol s-ar fi putut consitui într-o lucrare de sine stătătoare. Cele zece capitole ale cărţii, I. Cronica literară; II.

Cultură, credinţă şi identitate naţională; III. Literatură şi spiritualitate românească; IV. Sub auspiciile Thaliei; V. Alma mater; VI. Politic şi social. Atitudini; VII. Serafim Duicu în dialog cu presa; IX. Serafim Duicu în oglinda criticii literare; X. Revista de suflet Şcoala Ardeleană, adunate astfel între coperţi de carte, sunt relevante pentru disponibilităţile cărturăreşti ale lui Serafim Duicu, pentru implicarea sa continuă în viaţa cea de toate zilele, în devenirea noastră culturală.

Nu e o risipire, ci e mai degrabă nevoia implicării cu autoritate, pentru a mai fi stăvilită impostura, pentru a fi potolită degradarea culturală sub presiunea intereselor meschine, politice, etnice, economice.

Andreea Esca şi Sergiu Matei, la Gala de decernare a International Emmy Awards

E de domeniul evidenţei că Serafim Duicu a avut, cum se spune, vână de cronicar literar. Că autorii, fatalmente, şi i-a ales pe criterii liber asumate, pentru că selecţia se impune de la sine, iar cărţile comentate au fost tratate cu detaşare şi pertinenţă, dincolo de relaţiile literare fireşti. Dilemele generate de opţiunile pentru timpii istoriei literare le sintetizează chiar într-un final de cronică la o carte a lui Laurenţiu Ulici: Aici se pare că intervine discordanţa între ambiţia orgolioasă a criticului de a judeca absolut totul şi putinţa de a stăpâni acest tot.

Textele despre cei vechi ale lui Ulici sunt mai terne, mai puţin incitante şi uniforme.

Tungkol Saan Ang Modyul Na Ito

E unul din riscurile criticii foiletoniste: obligat să se exprime săptămânal, criticul nu poate adânci toată materia literară de la începuturi până azi.

De aceea, Serafim Duicu a selectat ce a considerat că merită a fi analizat, evaluat, fără prejudecăţi şi resentimente. Nu ştie cum săo facă. Acţiunecoordonatăde d-neleprofesoarePopescuMarinelaşiChiriac Cristina. Hrăneşte-ţi inima cu pace Aceastaînseamnă dating watawat ng pilipine pace cu tine însuţi. Dacăinimaesteplină de neîncredereşi egoism, capul nu gândeşteniciodată căi către pace.

Lumea nu poatefischimbată cu violenţa, cinumai cu inimapentru că… Pacea e capodoperaraţiunii. România…asigură pacea mondială? Elevii din grupa de vârstă ani se deosebesc prin răspunsurile lor atât de elevii din grupa de vârstă ani, cât şi de studenţi.

Pentru ambele acţiuni, în rândul elevilor de ani, comparativ cu celelalte două grupe de vârstă, sunt mult mai mulţi subiecţi care consideră procedeul corect şi l-au practicat şi sunt mult mai puţini cei care afirmă că procedeul nu este corect şi nu l-au practicat. Pentru fiecare dintre cele trei aspecte legate de copiat A1, A2 şi A3 am urmărit frecvenţa concordanţelor dintre atitudinea subiecţilor şi modul de a acţiona al acestora.

Am considerat că la o persoană este prezentă concordanţa la una dintre acţiuni atunci când ea afirmă că procedeul este incorect şi nu l-a practicat sau atunci când apreciază că procedeul este corect şi l-a practicat.

Din tabelul 4 se constată că procentul persoanelor la care există concordanţă între atitudine şi comportament este dependent de acţiunea la care se face referire în chestionar.