Sari la conținut

La toţi aceştia nelămuritul ce le învăluie poezia e de provenienţă afectivă. În unele situaţii practice, cum ar fi alegerea unui preşedinte din p persoane prealabil selecţionate, sîntem confruntaţi tocmai cu această problemă, cel puţin mai uşoară în aparenţă decît aceea a ordonării stricte a celor p persoane. Trei persoane A, B şi C îşi exprimă preferinţele 13 în raport cu trei acţiuni posibile a, b şi c; A preferă pe a lui b, pe b lui c deci pe b lui c , B preferă pe b lui c şi pe c lui a deci pe c lui b , iar C preferă pe c lui a şi pe a lui b deci pe b lui c. În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvâcnesc. Lumea noastră nu poate scăpa de autoreferinţă, pentru că nimeni astăzi nu se mai află în afara jocului. În exemplul lui Condorcet, situaţia e cum nu se poate mai rea adică mai ambiguă ; toate cele trei alternative sunt în M, deci oricare dintre ele poate fi cîştigătoare.

Horoscop săptămânal Taur — 15 — 21 mai Între 15 și 17 mai după-amiaza, Taurii vor fi greu de împăcat dacă ceva i-a supărat într-un dialog, într-o ședință sau într-o abordare mediatică. Posibile conflicte verbale cu frații, cu vecinii, cu cunoscuții ocazionali, cu partenerii de drum. Între 17 mai, după orași sfârșitul zilei de 19 mai, nu sunt excluse întâlnirile stingheritoare cu cei în vârstă din familie care îi pot chema la ordine pe cei tineri sau le pot cere explicații pe un ton somativ celor maturi.

dating anunțuri londra

De aici, și o stare firească de nemulțumire, de stres, de revoltă sau de crispare, ceea ce va face colaborarea cu aceia dificilă și încărcată cu norii unui stres relațional care nu va trece prea ușor. Vestea bună însă este că se condimentează viaţa intimă şi dispare trepat monotonia care s-a instalat pe acest plan în urmă cu ceva timp.

Gemeni Ingresul lui Marte în casa muncii indică începutul unei perioade în care dai dovadă de mai mult randament în plan profesional. Ai energie, ştii ce vrei să realizezi şi nu te laşi până adevărul brutal despre întâlnirea unui taur nu obţii rezultatele pe care ţi le-ai propus. Există însă riscul să nu ţii deloc seama de semnalele de oboseală pe care ţi c-14 dating trimite organismul, ignorându-le şi refuzând să o iei mai uşor atunci când ar fi cazul.

Asigură-te aşadar că menţii un program de odihnă regulat şi că nu faci rabat de la un stil de viaţă sănătos. Altfel, poţi să te epuizezi complet. Cu toţii aveţi personalităţi puternice, iar din pricina prezenţei acestei planete în acest sector al horoscopului tău general, s-ar putea să găseşti mai rar disponibilitatea de a lăsa de la tine.

Se anunţă însă veşti bune pentru nativii ele acestui semn care nu au fost prea activi e pe scena de dating.

Poetul este un mincinos care spune întotdeauna adevărul. Jean Cocteau Paradoxurile de azi sunt prejudecăţile de mâine. Atunci când iubeşti, nu mai iubeşti pe nimeni. Să crezi în medicină este o mare prostie, care este depăşită de o şi mai mare prostie, dacă nu crezi în ea.

Pe fondul acestui tranzit, se înmulţesc ocaziile de a cunoaşte persoana interesante şi de a flirta. Dar există riscul să nu ducă la relaţia pe care şi-o doresc. Adevărul brutal despre întâlnirea unui taur Cu Marte în casa familiei din horoscopul tău general, este de aşteptat ca diferenţele de mentalitate între generaţiile din familia ta să iasă la iveală mai des şi mai intempestiv decât în mod normal.

În felul acesta, nu ar trebui să te surprindă dacă eviţi mai greu să intri în schimburi tăioase de replici cu acei membri ai familiei care nu îţi împărtăşesc sau nu îţi acceptă principiile şi valorile. Dar cu cât realizezi mai repede că nu le vei schimba crezul personal, cu atât mai uşor se revine la o atmosferă cordială. Caută deci să nu cultivi această stare. Fecioară Marte poposeşte în casa comunicării din horoscopul tău general, iar tranzitul său prin acest sector aduce şi avantaje, şi dezavantaje.

Pe de-o parte, te face mai asertiv ă în felul în care comunici, impunându-ţi mai uşor punctul adevărul brutal despre întâlnirea unui taur vedere şi ajutându-te să îţi descoperi resurse persuasive pe care nici nu credeai că le ai.

Nu este vorba de invalidarea acestor teorii, ci de faptul că ele nu mai pot pretinde la universalitate. Poezia are diverse modalităţi, un statut unic pentru toate nefiind posibil. Dar, dacă din geam mat cuvîntul redevine un simplu vehicul, dacă poetul renunţă la cuvinte drept cărămizi ale poeziei, cu ce este compensată această renunţare?

Nod 7. Să deschidem din nou Respirările. Nichita Stănescu identifică trei grupuri genetice ale poeziei: fonetic, morfologic şi sintactic. Primul tip, bazat pe efecte incantatorii de tipul prin vulturi vîntul viu vuiaeste de o natură inferioară. Aici include poetul toate mijloacele prozodice care nu-şi propun decît coafarea limbii vorbite în evidentă aluzie polemică la vechea retorică.

Tipul morfologic se prevalează esenţial de cuvînt, care este presat ca strugurele în teasc, obţinîndu-se un must etern.

Polemic faţă de Arghezi, poetul vede în tipul morfologic o semantică a vederii, unde ideea trebuie pipăită cu mîna ca să urle: este. Poetul recunoaşte că această poezie de tip morfologic ne farmecă şi ne ştampilează memoria şi că ea ca o dromaderă, poartă în spinare cocoaşa poeziei fonetice.

Dar, pentru Stănescu, mai aproape de esenţa majoră a poeziei este aceea care se constituie sintactic. În acest caz, dromadera se transformă în cămilă; la cocoaşa fonetică se adaugă cocoşa morfologică, fără de care ar plînge; dar după ce le-a dobîndit, din nou plînge.

Aceasta este paradoxal stănescian al poeziei, silită să se definescă prin ea însăşi. Lui Condorcet îi datorăm observaţia simplă, dar profundă şi tulburătoare, conform căreia regula majorităţii conduce la situaţii paradoxale.

Să amintim exemplul dat de Condorcet. Trei persoane A, B şi C îşi exprimă preferinţele 13 în raport cu trei acţiuni posibile a, b şi c; A preferă pe a lui b, pe b lui c deci pe b lui cB preferă pe b lui c şi pe c lui a deci pe c lui biar C adevărul brutal despre întâlnirea unui taur pe c lui a şi pe a lui b deci pe b lui c.

Există deci în colectivul format din cele trei persoane o majoritate care preferă pe b lui c; o majoritate care preferă pe a lui b; o majoritate care preferă pe c lui a.

Însă numai o minoritate preferă pe a lui a, după cum numai o minoritate preferă pe b lui a. Regula majorităţii nu este deci tranzitivă; din faptul că o majoritate preferă pe x lui z şi tot o majoritate preferă pe y lui z nu rezultă că există o majoritate care preferă pe x lui z. Anomalia pusă în evidenţă de Condorcet are consecinţe grave asupra elaborării unei decizii sociale, care să exprime cel mai bine consensul membrilor unui grup social.

Într-adevăr, să presupunem că n persoane indică, fiecare în parte, o ordine strictă şi tranzitivă a p alternative. Am fi tentaţi să considerăm că dacă o alternativă x este preferată lui y de majoritatea celor n persoane, atunci societatea preferă pe x lui y.

Numai că aplicând această regulă, în ciuda faptului că fiecare dintre ele a indicat o ordine strictă şi tranzitivă de preferinţă deci faţă de nici o pereche de alternative nu s-a exprimat o atitudine de indiferenţăpreferinţa socială care rezultă nu se mai exprimă printr-o ordine strictă şi tranzitivă. În exemplul dat de Viteză dating avignon 2021, oricare două alternative sînt social comparabile, în sensul că există printre ele una care e preferată social celeilalte.

Se poate arăta că, dacă numărul votanţilor este par, regula majorităţii duce la posibilitatea ca unele alternative să nu mai fie social comparabile.

Dacă însă numărul votanţilor este impar, orice alterenative sînt social comparabile. Avem aici o legitimare mai profundă a intuiţiei curente, conform căreia un comitet de conducere trebuie să fie alcătuit dintr-un număr impar de persoane. Să presupunem că pretenţiile noastre sunt motivate şi că nu pretindem că din cele n ierarhii stricte individuale adevărul brutal despre întâlnirea unui taur rezulte o ierarhie socială strictă, ci numai o alternativă preferată ferm de către societate tuturor celorlalte; o vom numi alternativă câştigătoare.

În unele situaţii practice, cum ar fi alegerea unui preşedinte din p persoane prealabil selecţionate, sîntem confruntaţi tocmai cu această problemă, cel puţin mai uşoară în aparenţă decît aceea a ordonării stricte a celor p persoane. Modelul de determinare a unei alternative cîştigătoare a fost studiat, între alţii de către N.

Miller de la Universitatea din Maryland, S. A, care în a propus următoarea strategie aplicabilă ori de cîte ori numărul votanţilor este impar. Se porneşte cu două alternative x şi y, reţînîndu-se aceea dintre ele - fie ea x - care este preferată social celeilalte.

Se continuă în acest fel pînă la epiuzarea tuturor alternativelor. Alternativa care supravieţuieşte după toate aceste încercări este cea cîştigătoare. Procedeul pare rezonabil. Apare însă imediat întrebarea dacă rezultatul nu depinde de ordinea în care sunt comparate alternativele. Muller a arătat că tocmai acesta este cazul. Mulţimea alternativelor conţine o parte M privilegiată, cu proprietatea că orice alternativă din M poate deveni cîştigătoare dacă se adoptă o ordine convenabilă de comparare două cîte două a alternativelor.

Numită mulţime Condorcet, M are proprietatea că nici o alternativă din afara lui M nu este preferată social unei alternative din M; în acelaşi timp, M este minimală, în sensul că nici o parte strictă a lui M nu are proprietate menţionată.

Într-un graf ale cărui vîrfuri sînt diferitele alternative, iar un arc merge de la x la y dacă x este preferat social lui y, un vîrf aparţine lui M exact atunci cînd de la el porneşte un drum către orice alt vîrf. În exemplul lui Condorcet, situaţia e cum nu se poate mai rea adică mai ambiguă ; toate cele trei alternative sunt în M, deci oricare dintre ele poate fi cîştigătoare.

Acest horoscop este brutal de sincer! Află ce se spune despre zodia ta

Votanţii lui Condorcet nu-s în stare nici măcar să-şi aleagă un preşedinte! Un membru proeminent al Academiei de Ştiinţe, a fost prieten al enciclopediştilor şi i-a ajutat în munca lor. Munca lui la teoria probabilităţilor în a fost o importantă contribuţie matematică. A sprijinit cu tărie spiritul reformator al Iluminismului şi, după a devenit deputat şi înpreşedinte al revoluţionarei Adunări Legislative.

Mai presus de toate, el a susţinut educaţia universală şi alte reforme educaţionale.

Horoscop Urania săptămânal pentru Taur. Previziuni pentru perioada 15 – 21 mai 2021

Implicat în căderea girondinilor, a fost arestat şi, în puşcărie, a luat otravă. Cea mai cunoscută lucrare a sa a fost Schiţa imaginii istorice a progresului minţii umaneîn care a prezentat istoria ca un progres continuu şi inevitabil în nouă stadii până la Revoluţia franceză.

Al zecelea stadiu, care va veni, va aboli, în sfârşit, diferenţele dintre naţiuni şi clase, în timp ce se realizează perfecţiunea infinită a omului. Educaţia universală trebuie să joace un rol central, dar el condamna religia şi regula politicii absolute. În orice creaţie poetică există un sens logic, raţional sau inteligibil şi un altul consubstanţial poeziei: sensul poetic. Primul vizează exclusiv categoria intelectului şi nu poate postula - şi, mai ales, nu poate justifica - un poem; aceasta pentru că el este extrinsec specificităţii poeziei.

Sensul poetic, indisolubil legat de structura formală, liber şi suficient sieşi, e sufletul poemului. El e acela care deosebeşte poezia de proză. Un poem - spune Bremond - are două sensuri: acela pe care-l exprimă, direct, îndată, precis şi care e proză: - impurul; şi - acela pe care-l respiră Adoptând terminologia lui Claudel avem faţă n faţă noţiunile de Animus şi Anima.

O poezie însă nu poate subsista numai prin sensul poetic. Un purism poetic radical nu e nicicând posibil. Sensul logic, raţional, trebue să însoţească poezia, cu toate că el e în afară de zona poetică. Atingem cu aceasta poate cea mai capitală problemă a poeziei: aceea a limbajului poetic. Arătând că limbajul crează domeniul revelatului, Heidegger conchide în al său Holderlin und das Wesen der Dichtung că poezia e fundare prin cuvânt şi în cuvânt.

dating un tip jiu jitsu

Domeniul în care operează poezia fiind limbajul, esenţa poeziei trebue înţeleasă prin esenţa limbajului. Să facem unele precizări mai amănunţite în acest sens, deoarece ele ne vor conduce la implicaţiile sensului raţional şi a celui poetic dintr o poezie.

Prin materialitatea sa, orice cuvânt are o îndoită funcţiune: metaforică şi conceptuală.

chimie datând semnificație

Fondul originar al unui cuvânt e alcătuit din o lume plină de ascunse corespondenţe. Peste această rădăcină magică s a grefat înţelesul logic, noţional care abstractizând semnificaţia primară, i-a dat o circulaţie mai generală. În limbajul curent, funcţia logică stăpâneşte pe cea magică; poetul însă trebue să spargă înţelesul pur conceptual şi să desvăluie sensul ascuns al cuvântului. Convertirea limbajului noţional în unul cu funcţiune magică nu se poate face decât tot pe căi logice.

Suntem, aici, pe pragul celei mai adânci problematici a poeziei. E ceea ce Thierry Maulnier numeşte echivocul vital al ei. Suprastructura regulelor logice ale limbajului e îndeajuns de rigidă pentru a nu permite să fie călcată oricum.

De aceea poetul trebue să aleagă - am zice - punctele de slabă rezistenţă conceptuală. Pentru că numai pe acolo poate pătrunde - şi ne poate strecura şi pe noi - în universul latenţelor despre care vorbeam. Sentimentul necunoscutului pe care îl stârneşte o adevărată poezie nu se poate propaga decât plecând dela cunoscut, afirmă cu foarte multă dreptate Marcel Raymond. Această legătură ascunsă dintre sensul logic şi cel poetic a fost precizată cu o deosebită competenţă şi fineţe de Raïssa Maritain.

Extenuând funcţiunea pe care cuvântul o are în calitatea sa de semn deci semnul logicse anihilează însuşi sensul poetic deoarece piere puterea de comunicaţie a poemului. De aceea, cu toate că sensul logic nu adevărul brutal despre întâlnirea unui taur exigibil în poezie pentru el însuşi, Dacă obârşia conflictului creator şi experienţa adâncă a poetului e o realitate inteligibilă în sinea sa, obiectivarea pe plan de expresie va duce la o anumită claritate, la adevărul brutal despre întâlnirea unui taur pronunţat sens inteligibil.

Dacă, dimpotrivă, ea are o coloratură afectivă ce ţine de o realitate obscură, exteriorizarea se va face în concordanţă cu acest mod obscur al emoţiei iniţiale. De aceea ea nu se exprimă ca un raţionament, ci prin semne purtătoare de vieaţă. În noţiunea de semn e implicat sensul inteligibil necesar, iar noţiunea de vieaţă postulează sensul poetic; aceasta cuprinde o anumită obscuritate ce dă suflet oricărei poezii.

Iată-ne deci ajunşi la unul din cei doi termeni pe care căutăm să-i lămurim în încercarea de faţă.

Vineri, 14 mai

Reţinem pentru moment că noţiunea de obscur designează o realitate ce ţine de categoria afectivului. Ea comportă, structural, o rezonanţă emoţională.

From an Atheist to Holiness

Iar întrucât - lato sensu - orice poezie se inserează în ordinea sentimentului, rezultă că în chip firesc o anumită obscuritate e inerentă oricărei poezii. Această obscuritate constitue vagul, voalatul, imprecisul ce învăluie atmosfera Stimmung-ul unui poem.

În anumite cazuri, obscurul poate fi poematizat pentru sine însuşi; atunci el devine şi conţinut anecdotic, nu numai sens poetic. Să ne apropiem adevărul brutal despre întâlnirea unui taur de celălalt termen al investigaţiei noastre.

Vorbind despre Mallarmé, d-l Vladimir Streinu preciza într un articol 6 că autorul Herodiadei a fost 14 15 un poet de trei ori obscur: o dată fiindcă era poet adevărat, a doua oară pentru că adaugă un ermetism substanţial, propriu la ermetismul nativ al poeziei şi a treia oară deoarece experienţa lui formală a implicat punctele extreme ale arbitrarului sintactic şi tipografic.

Ni se pare însă că aceste trei moduri de a fi obscur sunt diferite în aşa fel încât sunt susceptibile de a le compartimenta în două categorii: prima e a obscurului şi din ea face parte numai ermetismul ce rezultă din faptul că Mallarmé era poet adevăratiar a doua a dificilului care cuprinde celelalte două moduri: ermetismul substanţial propriu şi experienţa formală.

În cele ce urmează vom vedea de ce. Poezia - spune foarte just d-l Vladimir Streinu - adevărul brutal despre întâlnirea unui taur o categorie intelectuală şi generică, ci una afectivă şi deci strict individuală, implică obscuritatea în însăşi definiţia ei.

În acest sens şi poezia lui Mallarmé - ca orice poezie - e obscură. Se impune însă o precizare. Categoria afectivului este şi ea într un anumit fel generică. Acel Gemeinsinn despre care vorbeşte Kant, atunci când arată că judecata estetică, deşi e bazată pe sentiment, totuşi aspirând la valabilitate universală, e fond comun la toţi oamenii. De aceea un poet care se adresează în primul rând inimei e mai puţin dificil decât unul care se adresează creerului.

Ca poet adevărat, Mallarmé e tot atât de obscur ca şi Eminescu.

HOROSCOP 19 noiembrie 2019: Zodiile care astăzi au parte de bucurii neaşteptate în plan profesional

Dar pentru că autorul După amiezii unui faun a adăugat un ermetism substanţial propriu la ermetismul nativ al poeziei şi pentru că a făcut uz de acel arbitrar sintactic şi tipografic, el e mai dificil decât Eminescu.

E adevărat că acest propriu ermetism, substanţial Mallarmé niciodată nu 1-a pus în circulaţie raţional şi articulat ; nu e însă mai puţin just că toate acele minusuri algebrice şi valori ale negaţiunii analitice pot fi sesizate pe cale raţională, în urma cercetării atente a poeticei Mallarméene. La fel şi acea experienţă formală în care arbitrarul sintactic domină nestingherit.

Iată-ne deci ajunşi în miezul lucrurilor. Când nelămuritul unui poem are o sursă afectivă, suntem în faţa a ceea ce numim obscuritate ; când acest nelămurit are o sursă ce rezidă în incapacitatea cognitivă a contemplatorului, avem de a face cu categoria dificilului. De aici se desprind câteva consecinţe extrem de importante. Mai întâiu, dificilul se prezintă ca un obstacol ce poate fi învins prin mijloace raţionale.

Obscurul unei poezii e ireductibil; el e o imanenţă poetică ce trebue primită ca atare. Dificilul unui poem poate fi escamotat, problematizat şi rezolvat îndată ce avem cifrul acestei algebre poetice pe care ne-o opune un poet dificil, posedăm cheia de boltă a ei. Lucrurile se simplifică şi devin clare: de o claritate care mijloceşte fără un efort deosebit trecerea spre obscurul consubstanţial poeziei respective. Poate cel mai tipic exemplu de poet dificil e Mallarmé.

El a ajuns la un fel de supra-lirism cu totul personal şi ciudat, ce se apropie de absolut pe calea supraconştientului.

Ceea ce evocă poetul - spune M. Raymond într un superb articol 7 - sunt prezenţe pure, spirituale care trebue să fie absenţe materiale.

nou la sfaturi de dating online

El afirmă slab ceea ce neagă, conturează un obiect ce se consumă, o umbră ce i se şterge. Totul pare că se reîntoarce în neant.

Adevărul din spatele basmului. Cine a fost, de fapt, Cenușăreasa

Charles Mauron, într o carte de curând apărută, Mallarmé l obscur, arată că ceea ce constitue obscuritatea poeziei Mallarméene adică dificultatea ei, ne permitem noi să precizăm e faptul că ordinea obişnuită a vorbirii nu mai e deloc respectată, iar spiritul nu poate trece liber dela un cuvânt la cel următor şi dela un vers la altul.

Această dificultate, la care se adaugă aceea care rezultă din considerarea metafizică a actului poetic E. Noulet, într un studiu asupra lui Valéry, 1-a numit pe Mallarmé metafizicianul poezieipoate fi învinsă printr o amănunţită cercetare şi o conştientă trăire în universul poeticei Mallarméene.

Trecând peste aceste dificultăţi ajungi la obscuritatea emoţională, nativă, a poeziei sale. E adevărat că sentimentul e filtrat până la absurd uneori. El se bănuieşte totuşi.

În articolul amintit, autorul cărţii De Baudelaire au Surréalisme arată că poezia lui Mallarmé e colorată Poetica sa se bazează pe ideea verbului creator Dar cuvântul e o emanaţie a tăcerii; poezia, cum s a spus, o sinteză a tăcerii şi a cuvântului. Astfel se unesc anormal în Mallarmé ambiţiile poetului care vrea să pronunţe cuvântul şi visul misticului, care doreşte să simtă cum acest cuvânt moare pe buzele sale.

Ea e realizată după programul unei drame esoterice cu aluzii la vieaţă unde ideile sunt sugerate, nu exprimate. Lucrul s ar putea să fie adevărat; a fost însă conştient de dificilul versurilor sale. Căci, precizează Valéry, nimeni n a distins atât de conştient cele două efecte ale expresiei prin limbaj: a transmite un fapt, a produce o emoţie. E latura logică ce deschide drumul sensului poetic; această latură, Mallarmé a încărcat-o însă cu acele minusuri algebrice şi cu valorile radicale din marginea negaţiunilor analitice.

Dificultatea poeziei Mallarméene e vizibilă mai pregnant ca oriunde în Un coup de dés jamais n abolira le hasard Dificilul Mallarméan e prezent însă în poezia sa - într o formă atenuată, desigur - chiar şi în acele părţi unde s ar părea că nu există deloc. Evolve pc un fel de intelectualism poetic ce se simte şi acolo unde aparent nu e decât obscuritatea, învăluitoarea obscuritate a rezonanţei afective. Cu totul deosebită e specificitatea poeziei lui 15 16 Eminescu.

La el nu aflăm momente care ar reclama un efort de intelecţiune. Fiorul liric străbate calm versurile eminesciene, iar sensul poetic nu e niciunde surplantat de cel inteligibil. Obscuritatea acestei poezii e una nativă şi inerentă realizării poetice. Ea nu poate conferi adevărul brutal despre întâlnirea unui taur Eminescu epitetul de poet dificil, aşa cum a încercat să arate odată d-l Vladimir Streinu.

Privind lucrurile sub acest unghiu, din aceeaşi categorie cu Eminescu fac parte un Verlaine sau un Rilke. La toţi aceştia nelămuritul ce le învăluie poezia e de provenienţă afectivă.

Fondul poetic nu e strâns în nici o crustă intelectualistă care adevărul brutal despre întâlnirea unui taur adauge un nou ermetism obscurităţii originare inerentă poeziei. Se impune însă o precizare de o extremă importanţă. Obscurul şi dificilul subsistă în limitele sensului unei poezii poetic sau inteligibil. În cazurile extreme, atât obscurul, cât şi dificilul pot deborda aceste limite căzând în non-sens.

Obscurul în accepţia pe care o dăm noi acestei noţiuni varsator dating gemeni călca numai marginile sensului poetic, nu şi pe cele ale sensului inteligibil.

Făcând această transgresiune, el dă naştere nonsensului poetic. Dificilul înţeles în lumina consideraţiilor de mai sus poate trece numai peste hotarele sensului inteligibil, nu şi peste ale celui poetic deoarece acesta îi e extrinsec.

Când această debordare are loc, suntem în faţa non-sensului de ordine intelectuală. Cea mai elocventă mostră de non-sens poetic provenit în urma unei obscurităţi exagerate e aceea pe care o prezintă unele producţii suprarealiste în care imaginaţia deslănţuită haotic nu e abolită de acel dubios automatism psihic.

Iar dacă la aceasta mai adăugăm şi faptul că aceste producţiuni suprarealiste sunt adesea lipsite şi de minimumul de sens logic exigibil, vom înţelege de ce poezia e cu desăvârşire absentă în atari cazuri.

În ceea ce priveşte non-sensul inteligibil, problema e foarte delicată. Lipsa totală a sensului logic, în general, distruge poezia. Când însă poetul restrânge sensul inteligibil până la a-l extenua şi aceasta nu dintr un capriciu fără noimă, ci tocmai pentru a pune într o mai singulară lumină şi a lăsa într o albie mai liberă însuşi sensul poetic, - atunci poezia subsistă.

E cazul non-sensului inteligibil al lui Mallarmé din Un coup de dés Non-sensul despre care vorbim nu e total. Dificilul a trecut aici peste frontiera sensului logic, e adevărat; se mai păstrează însă slabe puncte de contact cu inteligibilul: Nu avem decât începuturi, adevărul brutal despre întâlnirea unui taur aud accentele separate ale instrumentelor, sunt cuvinte şi nu sunt cuvinte, e muzică vorbită. Cauza pozitivă şi transcendentă a obscurităţii în poezie o constitue sensul misterului insondabil al lucrurilor, revelarea, descoperirea de analogii neobişnuite, dorinţa de a exprima cu orice preţ acest inefabil.

Cauza principală a dificilului în poezie rezidă în excesul de concentrare şi sublimare intelectuală a datelor pe care le conţine sensul poetic. La aceasta se mai adaogă apoi bruscarea regulelor sintactice şi în general a celor lingvistice care răspund necesităţii înoirii formei poetice.

Apoi, orice convenţie arbitrară pe care în această ordine de idei o afişează mai ales inovatorii. Să mai notăm că uneori obscurul şi dificilul fuzionează într o realitate indestructibilă. În atari cazuri, sensul poetic are, funciarmente, implicaţii de natură inteligibilă.

Aceste implicaţii sunt însă convertite în motive poetice. Amintim ca supremă cristalizare a acestei întrepătrunderi despre care vorbim, exemplul poeziei lui Paul Valéry. Léon-Paul Fargue a remarcat că autorul Cimitirului marin a adus în universul poetic o emoţie a gândirii de o vibraţie sentimentală. Într adevăr, obscuritatea valeryană nu se află niciodată decorticată de ceea ce am numit dificil, iar sensul inteligibil îşi pierde totdeauna conturul just, fiind estompat de aburul imprecis al obscurului.

Versurile mele - mărturiseşte Valéry în Commentaires de Charmes - au sensul care le adevărul brutal despre întâlnirea unui taur dat. Cel pe care li-l dau eu nu se potriveşte decât pentru mine şi nu poate fi opus nimănui. E o eroare contrară naturii poeziei, şi care i-ar fi chiar mortală, să se pretindă că fiecărui poem îi corespunde un sens veritabil, unic, şi conform sau identic cu un anumit gând al autorului.

Iată deci că interpenetraţia de obscur şi dificil pe care o realizează poezia lui Valéry nu e numai o proprietate intrinsecă a creaţiei sale poetice; ea persistă şi pe planul contemplaţiei.

Sensul poetic şi cel inteligibil de care legăm noţiunile de obscur şi dificil arată originea poeziei concepută în adâncimile nediferenţiate, origine ce constă într o anumită experienţă care poate etica daunelor evreiești numită cunoştinţă obscură şi savuroasă, de o savoare cu totul spirituală.

În ceea ce priveşte modalitatea de manifestare a esenţei poeziei, René Daumal a arătat într un articol asupra poeticei hinduse, publicat în Mesures 15 Aprilie19 că trei sunt virtuţile poeziei graţie cărora ea se face simţită: suavitatea, ardoarea şi evidenţa.

În această lumină, suavitatea şi ardoarea sufără invisceraţiile obscurului, iar evidenţa suportă implicaţiile dificilului. Comprehensiunea pe care o reclamă poezia nu e similară celei pe care o arătăm prozei. Aceasta din urmă nu are un sens poetic, ci numai unul literal, logic. Dintr un cuvânt, proza consumă sensul noţional, pe când limbajul poetic trebue să se conserve pe sine însuşi, prin sine însuşi şi să rămână identic, nealterat de actul inteligenţei care îi găseşte sau îi dă un sens.

În sânul unei opere poetice, acolo unde e preponderent metaforismul global, obscuritatea e mai accentuată decât în acele părţi unde domină metafora alambicată, de pildă. Obscurul metaforismului de ansamblu trebue înţeles însă ca o acurateţe melodică a rezonanţei afective. Lărgind orizontul acestei probleme şi plasând-o într o perspectivă mai amplă, dorim să insistăm asupra unui fapt pe care-l accentuăm şi mai ales pe care l-am vrea reţinut.

E vorba de contribuţiile pe care le-a adus în această ordine de idei Lucian Blaga.

Vezi mai multe articole din categoria social Taur Şi în cazul tău Marte se instalează într-o casă relaţională, conducând la stări conflictuale mai numeroase între tine şi persoana iubită în următoarele luni.